Spectacolul „Manifesto” reprezintă un manifest pentru libertatea interpreților, având la bază lucrări din baroc, lucrări avangardiste din secolul al XX-lea, precum și o compoziție originală dedicată acestui proiect, compusă de Mihai Codrea. Spectacolul va spune povestea instrumentistului căruia i-a fost amputată creativitatea și înlocuită cu virtuozitatea, astfel devenind un fel de sportiv care își antrenează exclusiv viteza și precizia, omorându-și creativitatea prin repetiție. Pe parcursul spectacolului, publicul se va bucura de fragmente muzicale scrise de compozitori precum Erik Satie (1866 – 1925), John Cage (1912-1992), Vinko Globokar (1934 – prezent), dar și William Lawes (1602 – 1645), Alessandro Stradella (1643 – 1682) și Élisabeth Jacquet de La Guerre (1665 – 1729). Prin intermediul muzicii acestor compozitori, remarcați în istorie pentru spirtul lor liber, va fi explorat parcursul relației de putere dintre compozitor și interpret, precum și limitele creative de care s-au lovit muzicienii în diferite perioade ale istoriei.
„Manifesto” își propune să iasă din normele concertului tradițional, fiind introdusă o importantă componentă teatrală. Muzica selectată din secolul al XX-lea este reprezentată de lucrări performative prin intermediul cărora va fi abordată tema libertății muzicienilor. De asemenea, trecerea dintre lucrări va fi realizată prin momente teatrale, ce vor avea ca scop introducerea temelor conexe libertății muzicienilor din baroc, modernism și contemporan. Urmărind ideile enunțate de teoreticienii teatrului din finalul sec. al XX-lea, precum Jerzy Grotowski și Peter Brook, rolul de interpret va fi preluat inclusiv de către public. Cei trei instrumentiști vor ghida spectatorii într-o serie de improvizații care vor permite spectatorilor să devină parte activă din actul artistic și să depășească condiția de simpli observatori.
Muzica barocă va fi interpretată conform informațiilor istorice disponibile, utilizând instrumente, acordaje și tehnici istorice, specifice secolelor XVII și XVIII. Pentru a reda caracterul viu și spontan al muzicii baroce, vor fi integrate improvizații, ornamentații și diminuții inspirate din tratatele și practicile vremii. În același timp, interpretarea nu va urmări o reconstituire „muzeală”, ci o reactivare contemporană a spiritului improvizatoric care definea barocul muzical.